|
Sute de ani salul rusesc a jucat un rol important in costumul femeii ruse. Dupa sal puteau fi determinate nu numai conditia sociala si starea familiala dar si locul natal al femeii.
Natura aspra a Nordului a fost oglindita in broderiile marginilor argintii, la tesaturile albe.
|
Culorile vii, iarba si ramurelele erau tesute pe salurile din regiunile de sud ale tarii.
Femeile confectionau salurile in maniera diferita: le crosetau, teseau desenele la gherghef, le impleteau. Creatia unui singur sal era un proces ce necesita un mare volum de munca, de aceea fiecare exemplar era unic in frumusete, desen si culoare.
|
|
|
Cu timpul lucrul manual a fost inlocuit de masini,
dar era o mare diferenta intre salurile fabricate si cele autentice rusesti, batranesti.
Atelierele antice, posibil, ar fi fost uitate daca daca nu s-ar fi opus artistii (pictorii).
|
Salurile stravechi cu a lor grafica originala ofera mesterilor un bogat material pentru creatie.
Din toate regiunile se aduna cele mai frumoase modele.
In suburbia moscovita Pavlovschii Posad (Targul Pavlovsc) pictorii au readus la viata productia de saluri dupa traditia straveche ruseasca.
|
|
|
“Shalki” sunt purtate zi de zi de localnicii rusi din zonele rurale ale Romaniei, la munca sau in alte ocazii. In zonele urbane acestea sunt purtate mai putin.
Femeile maritate si cele varstnice sunt cele care dau o atentie aparte traditiilor. Fetele tinere accepta sa poarte shalka doar la biserica sau ca obiect de vestimentatie, asezat peste umeri sau solduri, pentru obtinerea unui efect generat de moda momentului.
|
Dar in toate familiile exista sertare pline cu saluri colorate de toate formele si marimile. Colectii de saluri, cateodata fabuloase, reprezinta o zestre obligatorie pentru o femeie dar si o intrecere intre femeile de familii diferite.
|
